March (ing) around 

There sometimes comes to you the feeling that you want to do this and that with a high level of enthusiasm and thrive towards achieving one specific goal, and then you jump right off the cliff, with the speed of a roller coaster. 

  • Some say you’re crazy, some say you’re too quiet, unworthy of the job you have, that you’re nothing but a grasshopper. At the office, around the beginning of April there’s this little cricket that sings in the morning…

It’s like he’s planning his next move, announcing the new day, that carries within so many possibilities (failure, success, failure again, victories and backdrops)

The thing is that it never stops singing.

Lesson is that no matter how many times you hit the wrong notes, you have to keep singing, believing in yourself, and hop through life.

Seeing the good in the bad can be so difficult, because we’re so soaked in the anger of the moment that we can’t help it.

Sing through the anger, the frustration, pray when you’re in the valley so you can see the beautiful rainbow in the horizon.

Happy Tuesday! 
 

Advertisements

De 2017. Nou. 

An nou, noi începuturi? De ce nu și sfârșituri? 

Sfârșitul procrastinãrii. 

Sfârșitul superficialității. 

Azi, nu mâine. 

Dacă fiecare bătaie a inimii îi un dar, cam câte daruri ai primit în ultimele ore? 

Fã mai multe lucruri care nu implică uitatul în telefon.

Du-te la înot după 8 ore de muncă, da măcar nu spune că ești obosit, când știi că sufletul ți-i obosit.

Trupul se rezolvã cu o baie cu spumă.

  • Fiecare ducem câte  o bătălie, chiar mai multe zilele astea.
  • Dar după fiecare furtună răsare soarele.
  • Deschide geamul pentru o gură de aer proaspăt. 

    Ai cel puțin două lucruri bune pentru care să fii recunoscător azi?

    P.S. Acum te gândești și îți dai seama că lista nu se mai termină. 

    Wounds and lights and other dragons…

    Tuesday morning. Still you. Go to work, carry that suitcase, it’s becoming heavier and heavier, from Monday’s junk. You can’t seem to let it go. So you keep adding layers of inadequacy, guilt and excuses, giving birth to this giant monster that lives within you, and eats your soul.
    Let the past go. None of this is in your control. Free your mind.
    Wednesday is your fresh start. The dawn will prove it.
    //Cause your scars shine like dark stars,
    Your wounds are where the light shines through
    So let’s go there to that place
    where we sing these broken prayers!//
    Don’t settle for less than the best. What can one person do? Everything you set your mind to.
    It’s God who says so. Period.
    Release the Dragons. He’ll take care.

    Azi e despre ploaie… doar un pic, pic!

    Tin minte ca de cele mai multe ori in copilarie uram ploaia fiindca imi uda sandalutele noi si ciorapii albi cu inimioare, ca-mi strica serbarea de clasa a 3a, si ca coronita de pe cap se vestejea.

    beautiful-rain-quotes-pictures-5-f9c215fa.jpg

    Umbrela nu se lega niciodata de mana mea dreapta. Era ca un lucru total in plus, mai ales ca in liceu aveam fite de adolescent care descopera lumea; umbrela nu facea parte din outfit-ul meu atent selectionat.

    De fiecare data insa, se nimerea sa ploua dupa cursuri; cand aveam de parcurs un drum pana acasa. Nu mai eram in clasa intai cand ma aducea mama acasa.(surprise , surprise, time flies!)

    Azi nu mai e ca ieri si nici maine nu mai e ce-a fost azi. Nu-i usor, nu-i nici greu…

    Ploaia continua; dar cumva azi dintr-un birou in care lumina se sfieste sa intre cand afara-s tunete si ceru-i gri; am invatat ca poti alege sa fii ori spectator ori participant la/in viata.

    Tu stii daca vrei sa dansezi cu picurii, sa iti lasi parul mangaiat in stanga si-n dreapta de vantul jucaus, coreograf ptr cei 50 de copaci din padurea alaturata…

    Acum afara ploua. Ai vrea sa iesi, sa faci, sa dregi. Da’  ieri ai fi putut totusi sa faci curat in garaj…

    Azi nu. Ca ploua.

    RcdpqdB7i

     

     

     

     

    De pe numãru 4…

    – Io nu știu bã, îs cam praf cu licența asta…amu dau a doua oarã
    – Io mã tãt gândesc dacã sã fac masterat sau nu!
    – Nu te-ajutã la nimic, îți spun io!
    – Nu știu bã cã în alți ani nici locuri de muncã nu erau, când am terminat io…
    – Acuma îi plin de afișe și la facultate cã cautã oameni în construcții…
    – Se angajeazã în prostie!
    – Da bã IT-iști am auzit cã se cer mult.
    – Din ãia darã, tãt timpu o sã fie nevoie.
    – Io am primit multe oferte de muncã din toatã lumea, da le-am refuzat.
    – Cum adicã mã?
    – Da bine, cã este o rețea unde îți bagi CV-u și ce știi sã faci și te contacteazã ei cã dacã vrei sã lucri în firma lor…bla bla
    – Da cum îi zice ?
    – Linkedin bã. /linctin/
    – Știi? De la link.

    Prostia nu…

    Miercuri – candva pe la sfarsitu lui Martie:

    – Buna ziua. Am comandat de la dvs neste ulei de somon sa-i dau la caine.

    -Da. Si ati intampinat vreo problema?

    – Am o intrebare. M-am gandit ca dumneavoaste m-ati putea ajuta.

    -Uleiu ii cu pompita, da nu stiti pe pompita cat iese odata?

    -Banuiesc ca este ca si la sapunul lichid.

    -Bun, da la sapunu lichid cati ml is intr-o pompita?

    -Nu as sti sa va spun, dar puteti cauta pe google.

    – Poi bine, da m-am gandit ca stiti dvs. No bine, lasati ca o-i cauta pe internet.

    (Ma-ntreb oare daca a aflat pana in ziua de azi)

    Vineri, 1 Aprilie:

    -Vreau sa fac o comanda de microcipuri pe primaria din Tamadau.

    (Ii explic ce trebuie sa faca si ca trebuie un contract cu primaria respectiva, bla bla)

    -Trebuie sa ma incadrez in 10000 de lei cu tot cu TVA. Nu e bine domnisoara, mai taiati sa fie sub 10000.

    -Domnisoara, da vreau si carnete.

    Doua zile mai tarziu…

    -Pai ce ne vorbiram noi domnisoara acu doua zile la telefon?

    -Pai v-am spus io ca faceti ca-n Ardeal,

    -Haideti trimiteti repede contractul pa adresa alora de la primarie ca io nu vreau sa-i pierd pe astia.

    -Stiti cum e, ca sunt ocupati si paca taca se misca mai incet.

    (Trec 2 zile; suna asta inapoi)

    – Alo, buna ziua! Primarul … din Tamadau sunt.

    -Pai nu puteti face un grant sa ne dati si noua microcipurile alea?

    -Nu putem factura daca nu avem contract.
    – Vi-l dau pe dl Popescu, sã vorbiți cu dânsul.
    Minutes later, revine primaru.

    -Bine, trimite-ți-mi pe email.

    (Email trimis, atentie sunt 2 pagini de semnat*)

    -Trec cateva ore trimit astia doar a doua pagina de contract.

    (Sun iara la domnul Popescu care suna la primarie sa le spuna de grozavie)

    -Treaba rezolvata.

    (Dupa doua zile suna secretara)

    -Va spun eu ca ne trebuie contractu in original.

    -Doamna, da in original l-ati primit pe email; semnat de noi si tot.

    -Nu nu, prin posta sa ni-l trimiteti.

    (B I R O C R A T I E sau P R O S T I E  O-M-E-N-E-A-S-C-A? Voi sa-mi spuneti)

    Trece luna pe cer/Trece dar tu nu simti/Trece an dupa an/Trec lumini pe tavan/Trece timpul si mori…

    (Nici in ziua de azi nu o platit aia. Cine vorbea de ardeleni, ca-s cam lenti? Cine, ce?)

     

     

    Haos și Control

    Ultimele minute. Te înfofolești în plapuma caldã și ți se vede numai capu în pernã. Știi cã 5 minute în lumea somnului înseamnã de fapt doar unul.

    Pânã apuci sã dai pe ” dismiss ” e 7. Pãsãrile deja cântã. Deschizi geamul, aerul rece și proaspãt îți mângâie necruțãtor fața, da închizi repede pentru cã vecinu’ de la 3 fumeazã. [He totally stole your moment.]

    Cântecul continuã. E o întreagã simfonie în care fiecare își cunoaște bine rolul. Totul e pus la punct de un Dirijor. Ca și la serviciu. N-ai timp de pierdut.
    image
    * Foto: Pinterest

    O iei de la zero. Oportunitãți, task-uri, poate câteva greșeli sau o umbrã de îndoialã și plângeri. Cum ar fi dacã i-ai da prezentului bucuria de a-și arãta potențialul?

    E despre alegeri. Despre bãtãile inimii, despre ascultat și oprit. Despre  haos și control în același timp.

    new day

    *Foto: Google Images

    Apropo, mâine-i Aprilie. Make it count!

    Love,

    RcdpqdB7i

     

     

    Shine a Light. Demise. Rise.

    What do you say when you’re silent? Is your mouth quiet or does it move its lips like a plane’s wings on landing?

    When you’re in the dark, you’re silent. There is the feeling of solitude and loneliness that is closely related to darkness.

    Earth hour meant turning off the lights. The unnecessary lights. I wonder, is there too much light? Ever? The globe was pretty spotty I guess. For one hour, planet Earth was re-learning to breathe. Like a 30-year-old smoker who quit two days ago. There’s an abundance of reasons why we all did it, but mainly because we like these highly promoted social media events; and even if we disconnected from the electric power by unplugging every source of power, what we really did was to connect to nature, to the planet, we learnt to shut up and listen. Our ears are open to many words everyday, their job is to receive sounds but we need to be awakened to the sound present tense before time runs out.
    image

    Everyday I hear people say their biggest enemy is fear. They admit lacking courage for doing what they dream.
    I feel like their contribution to this world is somewhat negative. American researchers found that complaining can really kill you, and it also has powerful effects on your brain.
    Instead, I suggest taking one step at a time and focus on the bigger picture of your life. Don’t think on a small scale! Believe you can, and everything around you will start to look like what you believe.
    image

    What are you waiting for?

    Say, love, do, breathe, make, change, live!

    Love,

    image

    “Hallo, fata mea! (sau ce înveți de la o țigancã)”

    Transpiratã, cu respirație greoaie, aflatã la cel de-al cincilea kilometru, las în urmã praf și frustrãri, mã îndrept spre noi recorduri și ținte precise, când îmi apare în fațã un Mercedes alb care parcase lângã trotuarul pe unde mã aflam la acel moment.

    Din bolid ies douã tiganci de-alea fashion, cam de înãlțimea mea, dotate cu mult “haur” și unghii cu gel. La un moment dat una mã strigã și mã oprește. Îmi scot o cascã, continui sã alerg pe loc și inițiem o discuție. Îmi dau seama cã pe una din ele am întâlnit-o la poliție la buletine. Pe atunci, povestea despre cât de prost merge treaba în Românica.

    Sã revenim la discuție.

    Se apropie și cu o voce tipicã și emancipatã îmi spune:

    – Scuza-mã fata mea,

    Dacã faci așe, slãbești? Cã și io m-aș apuca da uitã-te la mine cât mânânc : 5 papanași!

    (întinse spre mine caserolele cu parfum de papanași proaspeți)

    Îi zic  – Stai liniștitã, cã și eu îmi iau melcișori de la Flavours, mexicani și calzi…(aici e implicatã puținã salivã, scuzați-mã vã rog)

    – Și alergi în fiecare searã?

    – O datã la douã zile, nu în fiecare searã

    – Și cât alergi? Pe unde ai traseu?

    – Pãi de la blocul meu prin spate pe lânga niște case ajung la stradã și înapoi. 4-5 km.

    – Noh Doamne ajutã sã îți facã bine!

    – Sã fii sãnãtoasã.

    Îi mulțumesc cu un zâmbet și îmi continui ruta, fericitã. Mã gândesc cã mâine poimâine asta îmi cere nr de telefon sã alergãm împreunã…

    Dar pânã una alta s-a dus sã se ocupe de papanașii ãia. I’m curious about what the future holds.
    Minute mai târziu, urechilor mele le-a fost dat sã audã vocea antrenorului Nike+ : 6 km. Completed! Pe RocketPlayer ruleazã piesa “Slow Down my Heartbeat” care mã face sã mã simt victorioasã. Mã apropiam de final, era un moment epic.

    Euphoria’s gone
    It’s time to move on
    I have to believe we can change

    Slow down my heartbeat
    Slow down my heartbeat
    Slow down my heartbeat
    Slow down my heartbeat

    Oh, special feeling!

    De la cineva care nu putea sã alerge un km fãrã sã gâfâie, am ajuns sã termin 6.40km fãrã pauzã! (drums please!)
    image

    La sfârșitul zilei, tot ce conteazã este cum te simți tu și cum ai primit încurajãrile Universului de a merge mai departe, fiindcã ai forța aia în tine. Poți face multe cu timpul tãu. Pentru tine sau pentru alții. În ritmul tãu.

    Choose one, pick one!

    Love,

    RcdpqdB7i

     

     

     

    Determination, persistence or my 4.k run

    As a little girl, I grew up in the countryside. Today, I live in the concrete jungle.

    They have rules. There are no kings and queens and a few little dreams…

    I really want to emphasize that my childhood was quite normal, carefree and relevant for my age.
    I spent most of my summers at my grandma’s. This is where my story begins.
    Back then, time stood still. There was no such thing as smart technology. We used to say the time by measuring our shadow, and counting the steps. Pretty cool, ay? Well, it was.
    Surrounded by beautifully “painted” landscapes, in the middle of the creation, letting raindrops touch your skin, you discover you’re so vulnerable…
    Isn’t it funny how sometimes we reject any type of advice because we are stubborn? Whenever my grandma was letting the cattle graze on the pasture and stayed until all four parts of its stomach  were full, she said to me “Stay here, I’ll be back soon “The soil is hard and plowed on that area and your soles may drift”.
    I would agree politely, and as soon as I started to lose my patience, I ran towards her through the hardened soil, and man, I’ve fallen so many times. I was down, the palms of my hand were one with the ground. But I knew I had to get up and keep going till I saw grandma. And so I did. She was not so happy with that.
    Years later, I’m this young lady with goals and struggles of her own, fiercely posing at the world. Here I go…

    I got the eye of the tiger, a fighter, dancing through the fire
    Cause I am a champion
    And you’re gonna hear me roar!

    Determination is a roaring lion. It’s the fuel that makes you keep your eyes on the goal and never be run by obstacles. It isn’t easy, it’s hard work. Sounds odd, but all it took was a cute pink running gear. Then my adventure began. Once I started I allowed myself to fail, but I didn’t underestimate my situation either. Rome wasn’t built in a day.

    Though as days went by, I realized I could go further than I thought I could.
    Being constant is everything.
    Small steps lead to big accomplishments. You have to believe in yourself. The people on the side will laugh but the thing is they don’t know your story. They judge anyway, let’s face it. Let them pass.

    With that in mind, today I ran my first 4.08k. No stop at all. I’m so happy my heart is going to pop.

    I’m thinking 5k for tomorrow. I can do it. 

    image

    Often, we stay away from things that make our purpose harder to achieve and remain in the comfort zone.
    But running releases tension, both physical and mental. Get rid of your demons, maybe frustrations. Don’t let giving up be your only option, there’s also moving forward. Push through the doubt.
    You know, we are quick to capture and share our successes but the most empowering moments are when we overcome our doubts.

    Let me know what was your starting point for reaching a goal and what got you moving!

    Love,

    RcdpqdB7i